Actualizată 07.07.2023
Ofiţerul de stare civilă constată desfacerea căsătoriei, prin divorţ pe cale administrativă, dacă soţii sunt de acord cu divorţul şi nu au copii minori, născuţi din căsătorie sau adoptaţi.
Cererea de divorţ pe cale administrativă se face în scris, se depune şi se semnează personal de către ambii soţi, în faţa ofiţerului de stare civilă delegat de la primăria care are în păstrare actul de căsătorie sau pe raza căreia se află ultima locuinţă comună a soţilor.
În cererea de divorţ soţii declară pe proprie răspundere că:
- sunt de acord cu desfacerea căsătoriei;
- nu au copii minori născuţi din căsătorie sau adoptaţi;
- niciunul dintre soţi nu este pus sub interdicţie;
- nu au mai solicitat altor autorităţi desfacerea căsătoriei.
La depunerea cererii de divorţ, ofiţerul de stare civilă delegat solicită soţilor următoarele documente:
- certificatele de naştere şi căsătorie ale soţilor, în original;
- documentele cu care se face dovada identităţii, în original.
În cazul cetăţenilor străini certificatele de naştere trebuie să îndeplinească cerinţele de legalitate conform convenţiilor internaţionale şi tratatelor încheiate între România şi statele ai căror cetăţeni sunt.
În cazul persoanelor care nu cunosc limba română, depunerea cererii de divorţ se face în prezenţa unui traducător autorizat, iar în cazul persoanelor surdomute, a unui interpret, încheindu-se în acest sens un proces-verbal.
Dovada identităţii se poate face, de către soţi, cu unul dintre următoarele documente:
- pentru cetăţenii români – cartea de identitate, cartea de identitate provizorie, buletinul de identitate sau, în cazul cetăţenilor români cu domiciliul în străinătate, paşaportul, care să se afle în termenul de valabilitate, atât la momentul depunerii cererii cât şi la data eliberării certificatului de divorţ;
- pentru cetăţenii Uniunii Europene sau Spaţiului Economic European – documentul de identitate sau paşaportul, emis de statul aparţinător; pentru apatrizi – paşaport emis în baza Convenţiei privind statutul apatrizilor din anul 1954, însoţit de permisul de şedere temporar sau permanent, după caz;
- pentru cetăţenii străini din statele terţe – paşaportul emis de statul ai căror cetăţeni sunt, în care să fie aplicată viza de intrare pe teritoriul României; viza trebuie să fie valabilă atât la data depunerii cât şi la data eliberării certificatului de divorţ;
- pentru cetăţenii străini cărora li s-a acordat o formă de protecţie în România – document de călătorie emis în baza Convenţiei de la Geneva din 1951 sau, după caz, document de călătorie pentru străinii care au obţinut protecţie subsidiară – protecţie umanitar condiţionată;
- pentru cetăţenii străini solicitanţi de azil în România – paşaport emis de statul ai căror cetăţeni sunt, însoţit de documentul temporar de identitate.
Ofiţerul de stare civilă delegat înregistrează cererea de divorţ în ziua în care a fost primită şi acordă soţilor un termen de 30 de zile calendaristice, calculate de la data depunerii cererii, pentru eventuala retragere a acesteia.
La expirarea termenului de 30 de zile calendaristice dacă soţii stăruie să divorţeze, vor da o nouă declaraţie în faţa ofiţerului de stare civilă delegat.
Ofiţerul de stare civilă delegat constată desfacerea căsătoriei prin acordul soţilor şi eliberează certificatul de divorţ, document ce va fi înmânat foştilor soţi într-un termen maxim de 5 zile lucrătoare.
În caz de pierdere, distrugere sau furt al certificatului de divorţ, ofiţerul de stare civilă delegat eliberează un duplicat, conform cu originalul aflat în arhiva proprie, în baza cererii formulate de către unul dintre foştii soţi, personal sau prin împuternicit cu procură specială. Cererea se depune la S.P.C.L.E.P. sau, după caz, la primăria unităţii administrativ-teritoriale care are în păstrare dosarul de divorţ.
Descarca cererea.
(timpul mediu estimativ pentru completare – 15 min)